Informații generale

Istoricul localității

Cele mai vechi urme ale prezenței omului în zona Bihorului se află la o treaptă de timp relativ, în paleoliticul mijlociu (120.000-45.000 î.Hr.). O explicație pentru aceasta este dată și de forma de relief carstică a zonei muntoase care putea să ofere un adăpost confortabil față de condițiile meteorologice nefavorabile. În această etapă a dezvoltării sale, omul de Neanderthal folosea unelte de piatră cioplită în tehnica musteriană, cu care realiza vârfuri de sulițe sau unelte. Modul de subzistență era unul specific populațiilor de culegători-vânători, omul aflându-se într-o continuă deplasare după sursa de hrană.

O descoperire aparținănd acestei perioade a fost făcută la Betfia pe Dealul Șomleu, în punctul „La crater” unde au fost găsite mai multe unelte de piatră, tipice tehnicii musteriene. În lipsa unor cercetări mai ample este greu însă de precizat în ce perioadă a fost locuită zona Betfiei de către oamenii paleoliticului.

Odată cu demosticirea animalelor și apariția agriculturii, comunitățile umane încep să se sedentarizeze și să explodeze din punct de vedere demografic. Totodată încep să apară recipiente realizate din lut ars pe care le foloseau pentru depozitarea surplusului de cereale și pentru prepararea hranei. Această perioadă din evoluția umană poartă denumirea de neolitic și s-a petrecut pe parcursul unui mileniu și jumătate (6000-4500 î.Hr.). Pe lângă apariția și dezvoltarea olăritului, uneltele din piatră cunosc o diversificare mai amplă. O astfel de piesă – o daltă – a fost descoperită pe Dealul Somleu de la Betfia.

La Haieu, în zona ocupată în prezent de pensiunile Roxana, Ruxandra, Mona Lisa, Alb, Ama și Perla , a fost identificată la mijlocul secolului trecut o așezare neolitică, distrusă în prezent de modificările edilitare.

În Evul Mediu localitățile care alcătuiesc azi comuna Sânmartin au fost înglobate uneori în districte diferite, fapt care a complicat și mai mult cercetarea documentară a regiunii. Zorii evului de mijloc au găsit, după toate probabilitățile, ținutul Sânmartinului ca aparținând voievodatului condus de Menumorut.

Comuna Sânmartin a conservat în cuprinsul ei o seamă de monumente interesante, aparținând atât Evului Mediu timpriu, biserica ridicată în stil romanic de la Haieu, cât și baroc, în cazul castelului și bisericii de la fosta mănăstire premonstratensă din Sânmartin. Cel mai vechi monument al comunei este mica biserică a satului medieval Haieu, situată azi în cimitirul satului Rontău, de lângă actualul amplasament al Haieului, noul amplsament existent probabil de la finele secolului al XVIII-lea. Locul este cunoscut de localnici cu mai multe denumiri : „biserica turcească”, „biserica de la moară” sau „biserica de piatră”. Planul bisericii este compus dintr-o navă dreptunghiulară cu tavan, la care se adaugă sanctuarul pătrat, despărțit de navă cu un arc triumfal semicircular. Documentele păstrate în cazul localității Haieu ne pot oferi, alături de analogii, câteva referințe pe baza cărora putem data monumentul descris mai sus. Astfel cu o primă mențiune documentară în anul 1249, moșia Haieu, a trecut în preprietatea judecătorului curții legale Pavel, existând astfel posibilitatea, datorită veniturilor remarcabile ale unui personaj de talia judecătorului legal, ca aici să fie ridicată o biserică de dimensiunile celei descrise, în anii următori celui menționat.

Un alt monument, un complex arhitectonic în fapt, este reprezentat de biserica și castelul fostei Mănăstiri a Ordinului Premonstratens din centrul localității Sânmartin, ansamblu înconjurat de un parc frumos amenajat. Castelul fostei mănăstiri este o clădire de proporții medii, cu parter și etaj, frontul triunghiular înalt și intrarea boltită fiind aranjamente tipice barocului târziu. Alături de clădirea care adăpostea călugării, se ridică o biserică construită tot în stil baroc târziu, cu un fronton triunghiular suprapus în partea din față. Turnul are un coif înalt, iar în partea laterală de sud există o sacristie. Monumentele au fost terminate în anul 1784. Ordinul Premonstratens, unul dintre cele mai vechi din lumea catolică a luat ființă în anul 1120 în Franța.

Comuna Sânmartin înglobează în hotarele sale două dintre cele mai renumite băi termale din întreaga Românie, pe cele mai vechi, 1 Mai, și pe cele mai celebre, de la Felix. În anul 1221, Băile Haieu sunt pomenite pentru prima data ca fiind „înfloritoare”, pentru ca prima atestare sigură în documente să dateze din anul 1249, când regele Bela al IV-lea donează localitatea Haieu judelui țării, Paul Geregye.

Cucerirea cetății de la Oradea în anul 1660, după un lung și pustiitor asediu, aduce distrugeri și la băile calde de la Haieu, în ciuda faptului că până și unii comandanți ai trupelor otomane le-au apreciat calitățile curative. După anul 1692, odată cu cucerirea austriacă a regiunii, zona se repopulează treptat și are lor refacerea băilor. Medicul orădean Francisc Gebb oferă, la 1731, primele date științifice despre proprietățile curative ale apelor termale. În anul 1812 este introdus primul regulament de funcționare a băilor, pentru ca în data de 15 octombrie a anului 1834, un cutremur violent de pământ să aducă avarii majore locului, care sunt total remediate abia în anul 1844. A doua jumătate a secolului al XIX-lea aduce modernizări continue Băilor Episcopale. În 1857 este înființat un post de inspector sanitar permanent, pentru ca în anul 1870 să fie construit primul hotel. Apetitul locuitorilor Oradei, și nu numai, pentru băile de lângă Haieu, creșterea importanței acestora dar și nevoia de atragere a unor oameni cu venituri mari au fost motivele construirii în centrul stațiunii a unui impunător cazino, opera celebrului arhitect orădean Rimanoczi Kalman. Un nou regulement, datat în anul 1903, introduce ținuta decentă obligatorie atât în bazine, cât și în stațiune , hoteluri sau cazinouri. Din anul 1917 datează inaugurarea vechiului ștrand Apollo din actualele Băi ale Felixului, modernizate în anul 1970.

De inaugurarea bazinului cu valuri, în anul 1930 se leagă o întâmplare pe cât de amuzantă, pe atât de stânjenitoare pentru organizatori. După câteva discursuri de întâmpinare, rostite de oficialii locali, înalți prelați și oaspeți de la Oradea, la marginea bazinului cu valuri tocmai inaugurat s-a amenajat o masă festivă, moment numai bun pentru gazde de a etala noua „minune” a hidrotehnicii. Din păcate pentru cei prezenți, toți îmbrăcați cu haine de festivitate, o reglare greșită a vitezei apei și a mărimii valurilor a dus la crearea unui adevărat tsunami local, care a măturat în câteva secunde întreaga masă încărcată cu tot felul de bunătăți. De altfel, înalții oaspeți invitați au fost udați de-a valma din cap până-n picioare. Această adevărată „catastrofă modernă” nu a dăunat în niciun fel bazinului cu valuri, care este la fel de frecventat și în zilele noastre.

O notă din 1943 precizează faptul că Băile Episcopale aveau în dotare trei hoteluri care cumulau un număr de 124 de camere.

Geografie

Așezată central, dar înspre partea de vest a județului, comuna Sânmartin cunoaște o morfologie variată, de la porțiuni colinare până la șesuri ce se întind înspre Apus. În această parte se ridică Dealurile Apateului, la sud Dealurile Cordăului, cu altitudini de până la 250 de metri. Ele alcătuiesc o mică depresiune, mărginită la Răsărit de Dealul Șomleului, ca ultim pinten din calcar desprins din masivul Pădurea Craiului, în vreme ce la nord depresiunea este străjuită de Dealurile Rontăului.

Stațiunile balneoclimaterice Felix și 1 Mai sunt situate în nord vestul Câmpiei Montane a Miersigului - parte integrantă a Câmpiei Crișului - la zona de contact cu extremitatea vestică a dealurilor ce coboară din Munții Pădurea Craiului.

Comuna Sânmartin se găsește la o distanță de numai 5 km de Municipiul Oradea, de care este legată printr-o șosea asfaltată. Cu autobuzele OTL R.A., care pleacă din capătul Cartierului Nufărul, drumul spre comuna este parcurs în 10 minute, iar spre satele componente ale comunei in 20 de minute. Dupa ce a trecut de marginea orașului, șoseaua străbate comuna Sânmartin, trecând peste calea ferată Oradea-Vașcău, intra în Stațiunea Băile Felix. La ieșirea din satul Sânmartin se desprinde un drum spre stânga către Băile 1 Mai, satul Rontău, Haieu și Betfia, sate componente ale comunei. Comuna Sânmartin mai are în componență satele Cordău și Cihei.

Geologie

Structura geologică a zonei este alcătuită dintr-un mixt de formațiuni cuaternare, terțiare și mezozoice, compozit așezat pe un suport cristalin. Depozitele calcaroase, formate în Mezozoic, sunt masive, compacte și carstificate. Ele sunt specifice întregului areal Panonic, străbătut de falii perpendiculare pe direcția est-nord și vest-sud, rezultând astfel o însemnată fragmentare și compartimentare a adstratului mezozoic. Tectonica accentuată a deschis apoi culoare potrivite pentru apele subterane. Aceste depresiuni tectonice au fost colmatate ulterior cu depozite paleogene și neogene, care alcătuiesc morfologia vizibilă astăzi.

Hidrografie

Hotarul comunei Sânmartin este cunoscut pentru stratul acvifer de adâncime de care beneficiază, strat ce s-a dezvoltat în formațiunile cuaternare, la mare adâncime și care se află încadrat în formațiunile cretacice din vechime. Stratul freatic este alimentat de precipitațiile de peste an și cunoaște o curbă ascendentă sau descendentă în funcție de cantitatea acestora. Straturile sunt poziționate în terasele generate de-a lungul vremii de Crișul Repede și de afluenții săi, cu alte cuvinte ele sunt întâlnite în depozitele deluviale și aluviale din bazinul Crișului. Traseele acestor straturi acvifere urmăresc direcția sud-nord, după cum este și morfologia reliefului și totodată este-vest.

Clima

Sub aspect climatic, întreaga regiune a Bihorului se încadrează în arealul climei continental-temperate, poziționată undeva la răspântia dintre clima de stepă, întâlnită în Panonia și clima specifică zonei colinare. Caracteristice acestei subcategorii climatice îi sunt amplitudinea media anuală a temperaturii de până la 24 de grade Celsius, cu o medie a maximelor absolute cuprinsă între 30 și 35 de grade Celsius și a minimelor între 18 și 36 de grade Celsius și o amplitudine medie diurnă cuprinsă între 10 și 15 grade Celsius. Specifice microzonei îi sunt media de 100 până la 150 de zile de îngheț, peste an, cu o temperatură minimă de 0 grade Celsius, media celor 800-100 de zile de vară cu temperatură maximă de 25 de grade Celsius, media de 15 până la 35 de zile cu temperatură tropicală maximă de 30 de grade Celsius, cantitatea medie anuală de precipitații cu valori cuprinse între 500 și 700 l/mp și a mediei celor 115-130 de zile cu precipitații anual.

Așadar, media anuală înregistrată la Stația Meteorologică din Oradea a fost de 10-11 grade Celsius, cu o medie în lunile ianuarie de 1-2 grade Celsius, cu minimul istoric de -29,5 grade Celsius în data de 24 ianuarie 1942 și maxima istorică de 40 de grade Celsius în 18 august 1952, la o medie de 20 de grade Celsius în lunile iulie. Fluctuațiile termice de peste an sunt determinate de curenții de aer artic ce coboară către centrul Europei, respectiv de valurile de aer tropical ce urcă dinspre Africa de Nord către aceeași zonă. Dat fiind întreg acest ansamblu de factori naturali, micro-arealul este scutit de perioade de secetă excesivă peste vară și de perioade de ger persistent peste iarnă, principalul element de imprimare a acestei caracteristici fiind secvențele de aer maritim temperat ce urcă din sud.

Flora și fauna

O importantă suprafață a comunei este acoperită de păduri, întinderea acestora a fost mai mare până la Reforma Agrară din anul 1921, când necesarul de teren arabil și de pășune al locuitorilor a determinat defrișarea unor zone împădurite și introducerea loc în circuitul agricol. Dintre lemnoase, predominante sunt aici variațiile familiei stejarului (quercus sessiliflora), gorunul (quercus petraea), stejarul pedunculat (quercus robur), gârnița (quercus frainetto), cerul (quercus cerris) și apoi frasinul (frasinus excelsior) și carpenul (carpinis betulus).

Vegetația măruntă, arbustieră, este prezentă prin tufele de păducel (crataegus monogyna), sânger (cornus sanguinea), corn (cornus mas), alun (corylus avellana), lemn câinesc (ligustrum vulgare). Dintre plantele erbacee, sunt întâlnite în zonă coada cocoșului, laptele cucului, stănișoara și altele. În ochiurile din pădure și în pajiști sunt predominante plante din familiile gramineelor și a leguminoaselor. Sunt specifice zonele cu păiușuri stepice, precum festuca valesiacă, festuca pseudorrina și festuca sulcata, după cum și mixajele acestora cu așa-numitele „flori de câmp”, precum margaretele albe, cicoarea albastră, lumânările galbene, macii roșii și brândușele de toamnă, toate oferind un spectacol vizual unic.

Cel mai valoros reprezentant al regnului vegetal al zonei rămâne însă lotusul, planta care a supraviețuit aici de mii de ani datorită apei termaleîn care a vegetat. Nici măcar marea eră glaciară, încheiată acum aproape zece mii de ani, nu a reușit să-i curme existența. Ea s-a păstrat în tâul de la Betfia, de aceea sătenii au și botezat-o „floarea de tău” și pe cursul superior al pârâului termal Peța. Este așadar o relicvă a florei din perioada tețiară, care a supraviețuit erei glaciare din cuaternar tocmai fiindcă apa caldă a Peței i-a putut asigura ciclul de viață și de reproducere. Planta este iubitoare de temperature cuprinse de la 20 de grade Celsius până la maximum 41 de grade Celsius ale apei, se înrădăcinează în nămolul sapropelic și de turbă și odinioară putea fi întâlnită în lacul “Ochiul Țiganului” și în cel al morii de la Rontău. Ruda sa cea mai apropiată trăiește în Delta Nilului, desi aparent s-ar crede că este foarte înrudită cu speciile de nuferi.

În lacul artificial din Băile Felix au fost aduse și aclimatizate mai târziu specii de lotus înrudite cu cel autohton, precum Nelurnuncifera, originar din India și Pakistan, Nymphea zanzibarena, din Africa, Aeibornia crasepis, din Asia și Africa, precum și exemplare de Nymphea lotus var. termalis de la “Ochiul Țiganului”. În anul 1932 planta a fost declarată oficial monument al naturii, iar arealul în care vegeta aceasta a fost declarat rezervație științifică, cu alte cuvinte și planta și mediul trebuie protejate prin lege.

În ceea ce privește fauna locală, ea este comună cu cea întâlnită în întreaga zonă de câmpie și colinară, adică este reprezentată de mamifere mici și rozătoare, precum hârciogul, popândăul, bizamul și iepurele, în vreme ce fauna aviară este reprezentată de prepeliță, fazan, pitpalac, graur, ciocârlie și lăstun.

Dimensiune demografică

În cadrul comunei trăiesc și conviețuiesc împreună români, maghiari, italieni, germani, turci și o însemnată populație de rromi. Aceasta este organizată din punct de vedere administrativ-teritorial în colonii în satele Rontău, Haieu și Cordău.

Populația și numărul locuitorilor din comuna Sânmartin la data de 12.12.2017 :

Cele mai frecvente boli întâlnite în această zonă sunt: bolile cardiovasculare, pulmonare, diabetul zaharat.

Miscari de populatie – anul 2018

• Divorțuri : 24
• Natalitate : 178
• Decedați : 92
• Căsătorii : 105

Navetism

O parte din populația comunei este angajată în unități social-economice în Municipiul Oradea, de stat și private. Persoanele fac naveta din satele unde își au domiciliul spre locul de muncă.

EVOLUȚIA POPULAȚIEI, ELEMENTE DEMOGRAFICE ȘI SOCIALE

Estimarea evoluției populației

După analiza evoluției populației, rezultă că sporul migratoriu, prin stabilire cu domiciliul în comună este în creștere.

Prin analiza populației după grupa de vârstă se constată ponderea populației tinere, ceea ce constituie o premiză pozitivă în evoluția viitoare a numărului populației.

Estimarea resurselor de munca

Vecinătatea comunei cu municipiul Oradea, amplasarea ei în zona preorășenească și specificul de stațiune balneo-climaterică a oferit o relație de interdependență reciprocă, oferindu-se locuri de muncă, dotări comerciale, învațământ, dotări culturale, sport, agrement. Comuna are un rol de atracție a forței de muncă și asupra zonei înconjurătoare, respectiv comunele învecinate pe traseul drumului național DN76 Oradea - Deva. Satele aparținătoare comunei, aflate la o distanță relativ mică de stațiune, prin dezvoltarea turismului rural pot prelua o mare parte din afluxul de turiști mai ales în sezonul estival, asigurând o gama largă din activitățile de servicii.

Educație

Scoala - primele forme de învățământ

Până în anul 1985 în comună au funcționat învățământul preșcolar și primar. De atunci și până în prezent, învățământul preșcolar, primar și gimnazial în limba română.

Dezvoltarea a fost progresivă atât în ceea ce privește resursele umane cât si materiale, tinzându-se astăzi spre un învățământ modern susținut de cadre foarte bine pregătite.

Cadrele didactice sunt calificate, sau în curs de calificare, marea majoritate titulare. Toate cadrele au studii pedagogice de educator sau învățători și studii universitare de scurtă sau lungă durată.

Pentru rezultate deosebite se acordă diplome și diplome de merit.

La nivel de scoală nu s-au organizat cursuri științifice sau literare, cadrele didactice participând la cele organizate prin Casa Corpului Didactic sau Inspectoratul Școlar.

Perfecționarea cadrelor didactice se realizează prin forme diverse: la nivel de școală, prin comisiile metodice și consiliile profesorale, la nivel de inspectorat, prin cercurile pedagogice și prin serviciul pregatire continuă care coordonează , îndrumă și controlează obținerea gradelor didactice, definitiv , gradul II, gradul I. De asemenea în colaborare cu Colegiul Pedagogic si Universitatea Oradea, se organizează cursuri de formare continuă (perfecționare).

Legătura dintre școală și familie, se realizează direct, individual sau prin forme colective. Părintele vine sau este invitat la școala individual, spre a purta unele discuții despre modul în care trebuie acționat. Aceste discuții se poartă și cu ocazia vizitelor la domiciliu.

Sunt organizate cel puțin semestrial, întâlniri la nivel de clase și scoala, moment în care sunt dezbătute problemele de grup, de prognoza școlii și posibilitățile de dezvoltare continuă a unității.

Alte forme sunt, manifestările cultural - sportive, serbările școlare, aniversare, zilele clasei, excursii, drumeții.

Biblioteca școlară, funcționează într-un spațiu special amenajat și dispune de un fond de carte de 3438 volume.

Rolul școlii în viața satului a fost și va rămâne acela de centru de efervescență culturală; aici se formează și se informează, atât actualii cetățeni cât și viitorii cetațeni ai comunei.

Școala a propulsat doi inspectori școlari județeni.

În prezent în comuna Sânmartin funcționează Liceul Tehnologic Felix. Aceasta are în componență următoarele unități școlare:

• Grădinița cu program prelungit „Prietenii copilăriei” Sânmartin
• Grădinița cu program prelungit „Degețica” Cihei
• Grădinița cu program prelungit „Căsuța Poveștilor” Betfia
• Școala primară „Nufărul” Rontău
• Grădinița cu program normal „Paradisul prichindeilor” Rontău
• Școala Gimnazială „1 Mai” Haieu
• Grădinița cu program normal „101 Dalmațieni” Cordău
• Școala Gimnazială „Ion Creangă” Cordău
• Grădinița cu program prelungit „Albă ca Zăpada” Băile Felix
• Școala generală Băile Felix

Religie

Din punct de vedere religios, comunitatea din Sânmartin este majoritar ortodoxă. În satele comunei convIețuiesc însa și credincioși de alte religii:

• greco-catolici
• romano-catolici
• alături de membrii ai cultelor penticostal și baptist

În comună există 10 biserici ortodoxe, 3 biserici greco-catolice, o biserică romano-catolică, și 12 biserici penticostale și baptiste.

ECONOMIA

Date statistice

Turismul privat a prins un contur tot mai clar după modelul pensiunilor vestice, care oferă totul pentru un sejur agreabil, începând cu masa și terminând cu apa din piscină.

Treptat, în satele Sânmartinului începe să găsească un teren prielnic și ideea agroturismului. Cei mai întreprinzători dintre localnici simt că aceasta este una dintre direcțiile pe care se va dezvolta comuna. Ei dețin deja construcții cochete și asigură din resurse proprii o pensiune completă pentru turiștii care preferă zonele mai puțin circulate.

Toate aceste lucruri, inclusiv evoluția stațiunilor nu ar fi insă posibilă dacă nu ar exista cea mai mare atracție a locului : apa termală. Izvoarele calde, transformate în bazine, constituie sursa dezvoltării celor două stațiuni.

Ștrandurile din băi atrag, în sezon, turiști din întreaga țară și din străinătate, curele balneare din Felix fiind recunoscute pe plan mondial.

COMERȚ

• comerț en gros și en detail: medicamente și produse farmaceutice, materiale de construcție
• comerț cu amănuntul: profil alimentar, medicamente, materiale de construcție, metalo-chimice

Societăți comerciale în comună – 425

Persoane Fizice Autorizate – 410

Farmacii – 6

Școli Generale – 8

Grădinițe - 7

SPITALE - 2

• Spitalul de Recuperare medicala a capacitatii de munca - Baile Felix
• Spitalul de recuperare a copiilor cu deficiente locomotorii - Baile 1 Mai

Birou de Poliție – 1 în Băile Felix

Unități de cazare – 221

Din care 16 hoteluri :

– Internațional - Băile Felix

• Unirea - Băile Felix
• Mureșul - Băile Felix
• Padiș - Băile Felix
• Muncel - Băile Felix
• Crișana - Băile Felix
• Termal - Băile Felix
• Ami - Băile Felix
• Perla – Băile 1 Mai
• President - Băile Felix
• Someș - Băile Felix
• Nufărul - Băile Felix
• Lotus - Băile Felix
• Mureș - Băile Felix
• Poienița - Băile Felix
• Hyperion - Băile Felix
• Nicoleta - Băile Felix
• Vital - Băile Felix
• Ceres – Băile 1 Mai
• Aqua - Băile 1Mai

Pensiuni și camera de închiriat în locuințele cetățenilor – 205

Locuri de cazare - 12.000

Ștranduri și piscine - 5

SPORT

Echipe sportive: fotbal, handbal

• CF Luceafărul Oradea
• CSC Sânmartin

Fondul funciar al comunei este de 6.175 ha din care 3384 ha teren agricol.

Domeniul sanitar este reprezentat de 1 dispensar uman, 1 policlinică, 2 spitale de recuperare.

Ponderea populatiei active este cuprinsă în unitățile de turism, comerț și agricultură.

Zestrea edilitara a comunei este compusa din:

• 855 apartamente si 2020 gospodării la casă;
• 30 km drumuri, din care modernizate 24 km;
• 34 ha parcuri si spații verzi;
• Stațiunea Băile Felix și Băile 1 Mai (13 hoteluri, vile si pavilioane);
• Baze de tratament, cazare, piscină cu apă termală (Sânmartin, Băile Felix, Băile 1 Mai).

Atracțiile turistice sunt reprezentate de Rezervația Naturala "Pârâul Pețea" din Băile 1 Mai, Lacul cu Nuferi - Ochiul Mare. Aici își are originea în cadrul unei bogate flore acvatice renumita specie foarte rară Nymphea Lotus, varietatea Thermalis, nufărul alb, precum și "Avenul" de la Betfia, Muzeul Satului și Parcul dendrologic Haieu - Băile 1 Mai.

Comuna este racordată la rețeaua de apă și canalizare a Municipiului Oradea și se are în vedere introducerea gazului metan.

Aparatul propriu este alcatuit din 54 de funcționari publici organizați pe birouri și servicii de specialitate .

AGRICULTURA

SUPRAFAȚA TOTALĂ - 6175 HA

• arabilă - 2029 ha
• pășuni - 979 ha
• fânețe - 336 ha
• livezi - 40 ha
• vii - 0 ha
• suprafata forestiera - 2021 ha
• terenuri cu ape și ape cu stuf – 48 ha
• căi de comunicație și căi ferate - 224 ha
• terenuri ocupate cu construcții și curți – 417 ha
• terenuri degradate și neproductive – 81 ha
• suprafata agricola - 3384 ha
• suprafata neagricol - 2791 ha

PRODUCȚIA ANIMALĂ

• bovine 362 cap
• porcine - 520 cap
• ovine - 3470 cap
• cabaline - 186 cap
• păsari 8026 cap
• albine - 1474 familii

AGENȚI ECONOMICI

În comună își desfășoară activitatea 425 agenți economici și 375 mici intreprinzători din care 784 cu capital privat. Agenții economici cuprind întreaga sferă de activitate, astfel:

• 29 unități specializate în turism (hoteluri - 12,pavilioane, campinguri căsuțe și corturi) cu o capacitate de cazare de 12.000 locuri;
• 345 unități specializate în turism;
• 9 unități specializate în agrement - cu o capacitate de cazare de 1.200 locuri;
• 43 unități de alimentație publică specifică;
• 7 unități în industria ușoară de confecții și încălțăminte (din care și cu capital străin româno-italian);
• 18 unități in industria de mobilă și prelucrarea lemnului;
• 37 unități de construcții și prestări servicii;
• 5 unități de panificație și paste făinoase;
• 296 unități în circulația mărfurilor și comerț;
• 7 unități specializate în executarea lucrărilor agricole;
• 4 unități specializate în tratament balnear și recuperare a capacității de muncă - cu o capacitate de 2.778 locuri.

În aceste unități lucrează 7.500 angajați .